SUGE-O, RAMONA - de Andrei Ciobanu (EPISODUL 1 )

   Când eram în clasa a șaptea, îmi plăcea foarte mult de o fată. Nu aveam curajul să îi spun acest lucru și mai multe luni am ținut acest secret doar pentru mine. Însă, la un moment dat, am decis să îi mărturisesc și ei ce simt pentru ea și să sper că și ea simte la fel. Am mers la ea la bancă și mi-am deschis sufletul în fața ei. Și ea mi-a zis că nu îi place de mine pentru că sunt urât. Nici ea nu era tare frumoasă, dar era prima din clasă căreia i-au crescut țâțe. Lucrul acesta m-a durut foarte tare și mi-am promis că am să fac tot posibilul să reușesc în viață, fapt care să mă ajute să am doar iubite dacă nu frumoase, măcar superbe. După aia am plecat la licee diferite, la facultăți în orașe diferite, iar acum am văzut la ea pe facebook că s-a logodit. M-am uitat să îl văd pe norocosul băiat și am văzut ca e la fel de frumos ca o pungă de la Kaufland, mic, gras și roșu în obraji. Apoi m-am gândit la fetele cu care am avut eu contact în acești ani și am realizat că, plăcându-mi de fata aia atunci, nu conștientizam că puteam mai mult. După zece ani, vreau să îi mulțumesc acelei fete că mi-a tăiat cu iataganul aripile unei iubiri infantile, ca să înțeleg că, în viață, mereu trebuie să îți dorești mai mult și să nu te mulțumești cu un lucru doar pentru că e la îndemână. Acesta a fost un moment de sinceritate, dar probabil că ceea ce vreau să zic prin toate aceste cuvinte sensibile este asta: Suge-o, Ramona! O să faci copii urâți pe care nimeni n-o să vrea să-i fută. Nimeni. Niciodată. Decât din milă. Sau pe bani.